• Capcanele gramaticii

Omonime: ce sunt, cum se folosesc si exemple

Omonimele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar au intelesuri diferite. Ele reprezinta unele dintre cele mai interesante elemente dintr-o limba, deoarece adauga nuanta si profunzime limbajului, facilitand creativitatea si expresivitatea atat in comunicarea cotidiana, cat si in operele literare. Vom vorbi in detaliu in acest articol despre caracteristicile omonimelor, vom prezenta mai multe exemple de omonime si vom analiza diferentele intre omonime, cuvinte semnatice, omofone si omografe!

Ce sunt omonimele

Omonimele sunt cuvinte cu forma identica, dar cu inteles total diferit si adesea origini etimologice distincte.  Diferentele de sens pot varia semnificativ in functie de contextul in care sunt folosite. De exemplu, cuvantul "banca" poate sa se refere la o institutie financiara sau la un obiect mobilier pentru sezut. 

Omonimele pot crea ambiguitate si pot duce la interpretari gresite daca nu sunt utilizate corect in contextul adecvat. Prin urmare, intelegerea si discernamantul sunt esentiale atunci cand lucram cu omonime in comunicare si in literatura. 

Citeste si: Paronime: Definitie, Exemple, Confuzii Paronimice

Exemple de omonime

• lac

Exemple:
Barca pluteste pe lac. – ambarcatiune 
Am dat cu lac pe unghii. – oja 

• noua

Exemple:
Eu am o rochie noua. – nepurtata 
El a luat nota noua la istorie. – numeral 

• poarta 

Irina poarta pantofi cu toc. – actiune: incalta 
Ei au plantat langa poarta un brad. – cale de acces 

Alte exemple de omonime:

• a acorda – a da ceva sau a regla (de exemplu a acorda o chitara = a regla corzile unei chitare)
• (a) aspira (a trage aer in plamani) – (a) aspira (a nazui, a tinde catre ceva) 
• banca – scaun sau institutie financiara
• broasca – animal sau incuietoare de la usa
• bursa (ajutor financiar acordat unui elev, student) – bursa (forma de negociere a unor valori pe piata libera) 
• camera (incapere dintr-un imobil) – camera (un tub din cau­ciuc care se introduce in interiorul unei anvelope) 
• leu – animal sau unitatea monetara romaneasca
• sare – condiment ce se pune in mancare sau verbul „a sari” la pers. A III-a sg

Clasificarea omonimelor

Omonimele pot fi de mai multe feluri, si anume: 

1. Omonime lexicale – forme identice care apartin acelorasi parti de vorbire.

La randul lor, omonimele lexicale pot fi: 

•  totale – omonimele care au forme flexionare identice, adica toate formele cuvantului sunt identice: 

Exemplu: leu/leu; lei/lei 
Mai am doar un leu in buzunar. De la circ a scapat un leu.

• partiale – omonimele nu au forme flexionare identice, adica au forme diferite de numar: 

Exemple: 
masa: 
mese (de bucatarie); 
mase (de oameni). 
banda: 
bande (de raufacatori); 
benzi (magnetice). 
corn: 
coarne (la animale); 
cornuri (prajitura din aluat). 

2. Omonime gramaticale sau morfologice – forme identice care au valori gramaticale diferite in cadrul seriei de forme ale unui cuvant (in conjugarea verbului). 

Exemple: el alearga – pers. a III-a singular, indicativ prezent 
ei alearga – persoana a III-a plural, indicativ prezent 
Alearga! – imperativ, persoana a-II-a singular 

3. Omonime lexico-gramaticale – cuvinte cu forma identica, dar care sunt parti de vorbire diferite: 

Exemple: 
Noi: 

• adjectiv: Am caiete noi. 
• pronume: Noi plecam imediat. 

Noua: 

• adjectiv: Am o rochie noua. 
• numeral: Am obtinut nota noua la istorie. 

Poarta: 

• substantiv: Am o poarta mare. 
• verb: El poarta o vesta verde. 

 

Importanta omonimelor in limbaj si literatura

Omonimele joaca un rol semnificativ in limbaj si literatura deoarece imbogatesc expresia lingvistica si adauga adancime si nuanta comunicarii. Iata cateva aspecte cheie ale importantei omonimelor:

In literatura, omonimele sunt folosite in jocuri de cuvinte. Ele aduc un plus de umor textului datorita capacitatii lor de a crea confuzie intentionata sau de a exploata ambiguitatea. Scriitorii si comediantii le folosesc pentru a adauga elemente surprinzatoare si amuzante in textele lor. De asemenea, omonimele pot fi utilizate pentru a crea ironie sau satire, prin exploatarea diferentelor de sens ale unui cuvant in contexte diferite. Aceasta poate accentua contrastele si poate sublinia criticile sociale sau politice.

In poezie, omonimele sunt folosite pentru a crea efecte de rime si ritmuri placute. Ele pot contribui la muzicalitatea unui poem si la complexitatea sa semantica.

In comunicarea cotidiana, omonimele pot atat sa clarifice, cat si sa creeze ambiguitate. Intelegerea corecta a contextului este esentiala pentru a decodifica sensul dorit.

Omonime vs cuvinte polisemantice

Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au doua sau mai multe sensuri legate intre ele. Dintre aceste sensuri, unul este sensul primar sau etimologic (sensul initial), celelalte sunt sensuri derivate, care pastreaza, in mare, si sensul initial. 

Polisemia unui cuvant se demonstreaza intotdeauna si in mod obligatoriu in context. 

Iata care sunt principalele doua diferente intre omonime si cuvinte polisemantice:

1. Omonimul este un cuvant cu aceeasi forma si intelesuri cu totul diferite: cu alte cuvinte, intre sensurile omonimului nu exista nicio legatura, pe cand intelesurile termenului polisemantic sunt inrudite, legate intre ele. 
2. De asemenea, omonimele trebuie sa aiba, obligatoriu, aceeasi forma, adica nu-si pot schimba forma in propozitie. Cuvintele polisemantice evidentiaza sensuri multiple, inrudite intre ele, iar forma din enunt poate fi diferita, mai ales ca multe verbe sunt polisemantice.

Exemplu de cuvant polisemantic: verbul a fi . Acesta este polisemantic atunci cand este predicativ, cu urmatoarele sensuri: 

• exista, se afla: Pe masa este o carte. 
• traia: A fost odata un imparat. 
• s-a intamplat: Ce-a fost, a fost. 
• a durat: Conferinta a fost doua ore. 
• costa: Cat este un kilogram de mere? 
• a trecut: E mult de-atunci. 
• inseamna: Ce e cand ti se bate tampla dreapta? 
• provine: Bunicul este din Ardeal. 

Omonime vs omofone si omografe

Omonimele se pot imparti in : omofone si omografe

Omofonele sunt cuvinte care se pronunta la fel, dar se scriu diferit. Exemple: ia/ea 

DE STIUT! 
Nu sunt omofone structurile cum ar fi: neam/neam, mai/mai, sar/sar etc. pentru ca omofonie exista numai atunci cand ambele structuri care se aud la fel au sens. 

Omografele sunt cuvinte care se scriu la fel, dar pot fi accentuate diferit. Exemple: vésela/veséla, acele/acéle etc.