• Capcanele gramaticii

​Clasificarile verbelor si locutiunile verbale. Tot ce trebuie sa stiti

Verbele si locutiunile verbale reprezinta doua elemente esentiale in structura gramaticala a limbii romane. Fie ca discutam despre actiuni concrete sau stari abstracte, aceste parti de vorbire joaca un rol central in construirea propozitiilor si in transmiterea sensului. Va prezentam in acest articol in cate moduri se clasifica verbul, precum si ce tipuri de locutiuni verbale exista si cum se formeaza.

Clasificarile verbelor

Verbele sunt elemente esentiale ale unei propozitii, fiind partea de vorbire care exprima in general o actiune. Verbele se clasifica in diverse moduri pentru a reflecta aspectele morfologice, sintactice si semantice. 
Iata cateva clasificari obisnuite ale verbelor in limba romana: 

1. din punct de vedere sintactic:

• predicative: indeplinesc singure, la un mod personal, functia de predicat verbal (a citi, a merge, a vedea etc.)
• nepredicative: leaga numele predicativ de subiect si indeplinesc la un mod personal, impreuna cu numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face)
• copulative: (a fi, cand nu are sensul „a exista”, „a trece”; a deveni; a insemna; a ajunge; a se face; a iesi; a ramane; a parea)
• auxiliare: ajuta la formarea modurilor si a timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive (a fi, a avea, a vrea).

2. dupa posibilitatea de a avea complement direct:

• tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc.)
• intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.)

3. dupa referirea la persoana: 

• personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.)
• impersonale: nu au subiect si, de obicei, au numai forma de persoana a III-a (a ploua, a ninge, a se zice etc.)
• unipersonale: se folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macani, a oua etc.).

Locutiunile verbale

Locutiunile verbale sunt grupuri de cuvinte care contin in mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si cu trasaturi morfologice si sintactice specifice verbului.

Iata cateva exemple de locutiuni verbale:

"a avea de gand" = a intentiona
"a o lua la sanatoasa" = a fugi
"a-si aduce aminte" = a-si aminti
"a lua la rost" = a certa 
"a trage pe sfoara: = a insela 
"a da de veste" = a anunta 
"a sta de vorba" = a discuta 

O locutiune verbala se recunoaste daca:

•  se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la fuga = a fugi);
•  intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre componente.

Cum se formeaza locutiunile verbale

Locutiunile verbale sunt alcatuite dintr-un verb + alte parti de vorbire, precum substantiv, pronume, adverb sau adjectiv. Iata care sunt cel mai des intalnite constructii ale locutiunilor verbale:

• verb + prepozitie + substantiv: a face cu ochiul, a trage cu urechea, a trage la masea, a sta de vorba, a baga de seama,  
• verb (+ pronume) + substantiv: a-si da seama, a duce dorul, a da ordin, a o lasa balta, a tine piept, a da sfaturi
• verb (+ pronume) + adjectiv: a o face lata 
• verb (+ pronume) + substantiv + prepozitie + substantiv: a-si baga mintile in cap 
• verb (+ pronume) + adverb sau locutiune adverbiala: a lua aminte, a se duce de-a berbeleacul, a o lua razna

In cadrul unei locutiuni verbale, primul element, adica verbul, isi schimba forma in functie de persoana, timp si mod. 

Similar verbelor, locutiunile verbale pot fi tranzitive sau intranzitive si pot aparea la toate diatezele. 

Alte exemple de locutiuni verbale si semnificatia fiecareia

"a da ortul popii "– a muri
"a lua peste picior" – a ironiza
"a lua teapa" – a fi inselat
"a-si pune pofta-n cui" – a renunta (la o dorinta, la un lucru dorit)
"a arunca ocheade" – a privi
"a avea haz" – a fi amuzant 
"a avea minte" – a fi destept 
"a face ros"t – a obtine 

Constructiile verbale

Constructiile verbale sau diatezele sunt de trei feluri: active, pasive si reflexive.

Diateza activa- arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a suferi consecintele acesteia; se formeaza din tema verbului de conjugat, la care se adauga terminatiile modurilor si ale timpurilor respective (a merge, a citi).

Diateza pasiva- arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul de agent (exprimat sau subinteles); se formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de constructia verbala activa a verbului auxiliar a fi (a fi laudat, a fi evidentiat).

Diateza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se formeaza din constructia verbala activa a verbului de conjugat, precedat de pronumele reflexiv in dativ sau acuzativ cu rol de marca morfologica (a se gandi, a se spala).

Constructiile impersonale

Constructiile impersonale sunt cele care contin verbe care au in comun trasatura absentei unui subiect sau a absentei unui subiect care denumeste o persoana:

a) Fara subiect:

•  verbele meteorologice sau legate de momentele zilei, ex: ninge, ploua, tuna, se lumineaza
• cand se refera la denumirea unei persoane, ex: Ma cheama Estera.
• cand referirea la persoana se face printr-un complement direct sau indirect, ex: Ma doare in gat. Imi pasa de viitorul tau.
• verbul impersonal trebuie

b) Cu subiect:

• expresii verbale impersonale, insotite de un subiect exprimat prin verb la infinitiv sau verb la supin, ex: Este bine a face sport. Este usor de criticat.
• cand verbul a fi e urmat de substantive care denumesc stari fiziologice sau stari sufletesti, ex: Mi-e foame. Mi-e sete. Mi-e frig. E noapte.
• verbe reflexive impersonale, ex: Se merge la cantina zilnic. Se nareaza intamplarea de azi.

Asadar, verbele si locutiunile verbale sunt instrumente versatile care ne ajuta sa formulam enunturi coerente si sa ne adaptam mesajul la diverse contexte. Intelegerea modului in care functioneaza aceste elemente gramaticale si a felului in care pot fi utilizate ne ofera un avantaj in exprimarea corecta si eficienta.