• Semne de punctuatie si ortografie

Cand folosim doua puncte: reguli de care sa tii cont

Doua puncte (:) este un semn de punctuatie care are rolul de a introduce o explicatie, o lista, un citat, o concluzie sau detalii suplimentare care dezvolta ideea principala a propozitiei. Este folosit pentru a clarifica si a structura informatia, facilitand intelegerea mesajului. Vom discuta in acest articol cand folosim doua puncte si care sunt regulile de care sa tii cont pentru a utiliza corect acest semn de punctuatie!

Cand folosim doua puncte?

Atunci cand scriem un text, se pot strecura cele mai simple greseli, fie din neatentie, fie din cauza unor confuzii des intalnite privind semnele de punctuatie. Tocmai pentru a elimina orice nedumerire si pentru a va ghida spre o scriere impecabila, vom prezenta informatii esentiale despre momentele cand folosim "doua puncte" intr-un text in limba romana.

Scopul nostru este sa oferim un ghid practic care sa ajute orice persoana sa stapaneasca cu usurinta si precizie acest semn de punctuatie, astfel incat sa nu mai existe niciun dubiu atunci la folosirea a doua puncte in propria scriere.

Iata, asadar, cum se folosesc corect doua puncte intr-un text!

Folosim doua puncte la sfarsitul vorbirii indirecte si inceputul vorbirii directe

Exemple:

1. „Ma intorc cu fata spre cocoana si, prezentandu-i manile goale, strig exasperat: Doamna!” - Ion Luca Caragiale, „Bubico”
 
2. „Dar cand a scaparat o data, usa s-a deschis si cainele cel cu ochii cat niste farfurioare s-a ivit in fata lui si l-a intrebat: Ce poruncesti, stapane?” - Hans Christian Andersen, „Scaparatoarea” 

Doua puncte se folosesc pentru a marca prezenta apozitiei intr-o explicatie sau intr-o enumerare

Exemple:

1. „Mai am un singur dor:
in linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
Sa-mi fie somnul lin
si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.”

Mihai Eminescu, „Mai am un singur dor”
 
2. „si, era sa uit, Dan Nebunul caruia ii pusese Mimi o porecla ciudata, despre care nici pana acum n-as putea spune de unde venea si cum a trecut prin mintea greoaie a lui Mimi: i-a zis Mendebilul.” - Mircea Cartarescu, „Mendebilul” 
 

Doua puncte se folosesc cu citate

Doua puncte se folosesc pentru a marca un text, un proverb, o zicatoare, o zicala, un principiu.

Exemplu:

„Dar cel mai mult m-a impresionat sfatul maestrului (Radu Beligan) in legatura cu ceea ce el numea starea de elev: «Marii invingatori sunt cei care pastreaza pana in ultima clipa starea de elev», spunea cu modestia-i cunoscuta maestrul sau, mai bine, elevul nonagenar de pe ecran care amintea ca el nu si-a pierdut noptile pe la petreceri pentru ca se plictisea, ii era ciuda ca pierde vremea cand ar putea face altceva.” - Adrian Tion, "Starea de elev", in Tribuna 

Folosirea semnului de punctuatie „doua puncte” intr-o enumerare

Doua puncte este semnul de punctuatie folosit pentru a introduce o lista care detaliaza ideea principala. 

Exemple:

1.  „Ulitele de capetenie ale targului au slujitorii lor: maturatori care le piaptana, stropitori care le spala, mesteri care le sulimenesc cu smoala si asfalt.” - Ionel Teodoreanu, „Ulita copilariei” 

2. "Povestea cu barca imateriala ii necajea pe ciresari, dar pe cerul intunecat al preocuparilor lor aparu o oaza de lumina odata cu sosirea ultimilor doi: Lucia si Ionel.” - Constantin Chirita, „Ciresarii” 

Citeste si: Rolul pe care il au punctele de suspensie in fraza. Stiti cand se folosesc?

Alte cazuri in care se folosesc doua puncte 

Doua puncte se folosesc si pentru a marca expunerea unei idei, a unui punct de vedere sau pentru relatarea unui fapt

Exemplu:

 „Are dreptate aducerea-aminte: nimica nu poate fi pentru om mai frumos decat trecutul, caci trecutul e tineretea si tineretea este fericire!” - Alecu Russo, „Amintiri”

De asemenea, doua puncte se foloseste si pentru a sublinia o concluzie. 

Exemplu: 

„Rezultatul este clar: a castigat echipa cu cel mai bun scor”.

Nu in ultimul rand, doua puncte se folosesc pentru a marca lipsa unui verb pentru a oferi claritate mesajului. 

Exemplu:
 „Pe banca, sub castanul din vie, te asaza,
Straine, ce venit-ai privelistea s-o vezi,
Florica e acolo, cu casa, parc, livezi,
si peste drumul mare: zavoiul. insereaza.”

Ion Pillat, „Strainul”